Daniel Bulzan

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (7)

A.I. Ati vorbit mai devreme de a da socoteala si ca este important cui dai socoteala. Mi s-a parut o idee interesanta legata de influenta banilor asupra teologiei. Pentru ca de multe ori aceasta socoteala pe care unii au dat-o a fost in fata celor de la care au primit banii; si odata cu banii astia au venit si anumite directii, chiar si teologice. Cum credeti ca au contribuit banii la conturarea unui model de biserica?

Cred ca lucrurile difera foarte mult de la caz la caz in aceasta privinta. Pe de o parte au fost biserici cu coloana vertebrala care au facut parteneriate cu alte biserici sau cu organizatii finantatoare si au avut proiecte serioase, pe perioade determinate, urmarind scopuri bine definite si respectand interesul si valorile ambelor parti. De exemplu, se construia o cladire sau se facea o anexa pentru scoala duminicala sau printr-o fundatie romaneasca se finanta o cauza sociala. Toate acestea pot functiona bine si in multe randuri chiar au facut-o, fara ca prin finantare sa se impuna agende straine de interesele evanghelicilor din Romania sau straine de imparatia lui Dumnezeu.

Pe de alta parte insa, a existat si urmatorul scenariu, care din pacate a facut mult rau, si continua sa faca: o organizatie sau o grupare reprezentand un anumit pol ideologic in Occident s-a gandit sa faca pui in Romania. Primul lucru pe care il face o astfel de organizatie e ca stabileste contacte si trimite reprezentanti in recunoastere. Dupa ce identifica cateva persoane, o biserica sau o organizatie existenta, care nu prea au o fundatie ferma, dar au mare nevoie de bani si multa disponibilitate, incepe sa aduca bani. Evident, banii sunt canalizati pentru cauze bune: probleme sociale, constructii de biserici, educatie etc., dar implicit se creaza cateva locuri de munca si exista si niste beneficii secundare pentru localnicii implicati, materializate cel putin in prestigiu. Impreuna cu banii insa treptat vine si persuasiunea de a imbratisa respectivul pol ideologic. Nu conteaza daca respectiva ideologie este de folos sau nu, sau daca este potrivita pentru contextul romanesc sau nu. Scenariul acesta s-a repetat de mult prea multe ori in ultimii 18 ani. Printre „victimele” - mai mult sau mai putin cu buna stiinta - ale acestui scenariu s-au numarat, fara nici o deosebire, anonimi sinceri, arivisti frustrati sau mari lideri evanghelici.

Read the rest of this entry »

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (6)

A.I. Ati vorbit despre a fi eficient, despre influenta pe care unele organizatii au avut-o asupra bisericilor in aceasta privinta. Pe de o parte, biserica a invatat de la aceste organizatii ce ar trebui sa faca, pe de alta parte, cred ca a fost si o influenta neformala legata de cum sa faca. Pentru ca o organizatie, asa cum ati spus, este mult mai pragmatica decat o biserica.

Problema era ca lipseau modelele. Ar fi aici iarasi o discutie lunga despre istoria bisericilor evanghelice si despre particularitatile care le-au determinat sa ajunga asa cum au ajuns… In orice caz, in perioada de dinainte de ’89 bisericile ajunsesera, partial datorita comunismului, dar nu numai, la o structura destul de ierarhica, in care pastorul era o prezenta dominanta, in special in bisericile mari, care isi permiteau sa aiba singure un pastor. Pe langa el mai erau cativa care faceau diverse lucruri: coducatorul corului era un personaj important, membrii din comitet si cei care ajungeau sa predice sau participau la impartirea cinei. Restul erau ascultatorii, care erau solicitati la santier cand era o constructie sau la o actiune de ajutorare, daca era cazul. Dar nu exista conceptul de slujire facuta de toti membrii. Asta cred ca am invatat cu ajutorul organizatiilor para-bisericesti; si am invatat practic, prin faptul ca membrii ai bisericilor care au facut asta intai intr-o organizatie au inceput treptat sa faca lucruri similare si in biserica lor locala.

Read the rest of this entry »

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (5)

A.I. Dupa `89 au aparut multe organizatii para-bisericesti de orientare evanghelica al caror principal scop este implicarea sociala, fie prin evanghelizare publica fie prin diverse proiecte care vizeaza anumite categorii sociale. Sunt ele semnul slabiciunii bisericilor evanghelice in respectivele domenii si cum se raporteaza bisericile la aceste organizatii, dar si invers?

Vreau sa te intreb ce intelegi tu prin organizatie para-bisericeasca? Intelegi o organizatie care inlocuieste oarecum biserica, de exemplu prin faptul ca are servicii de inchinare proprii, sau intelegi pur si simplu un ONG facut de crestini evanghelici?

Read the rest of this entry »

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (4)

Alianta Evanghelica (AE) din Romania a inceput cu mult entuziasm si a organizat mai multe “Marsuri pentru Isus”. Care a fost rolul ei? De ce este atat de putin prezenta in spatiul public in ultimii ani?

http://www.3dsono.net

Cred ca a fost ceva putin artificial in crearea AE din Romania, in comparatie cu crearea altor aliante evanghelice si cu istoria lor. Daca o sa cititi cum s-a format AE din Marea Britanie, cred ca s-a nascut ca un fel de pol, dintr-o dorinta de a afirma ceva in spatiul public, de a afirma o identitate si de a o pastra. Ca atare, oameni din diverse confesiuni s-au adunat in jurul unor principii de natura teologica si de practia bisericeasca. Aici in Romania unul din principalii factori motivanti in crearea Aliantei Evanghelice la scurt timp dupa revolutie a fost nevoia de reprezentare în forurile evanghelice europene si mondiale. Anumiti oameni si-au dorit sa avem si noi o AE, ca sa putem si noi „sa intram in randul lumii”.

Read the rest of this entry »

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (3)

A.I. Cum au primit libertatea si cum au actionat bisericile evanghelice in noile conditii de dupa 1989?

Evident, n-au fost pregatiti pentru libertatea aceasta, si de aceea au facut multe lucruri pe care era natural sa le faca imediat dupa ce au dobandit-o. Au fost multe initiative generoase… Imi amintesc de entuziasmul acela din 90, cand erau tot felul de intalniri axate pe aceleasi intrebari: cum sa folosim libertatea pentru gloria lui Dumnezeu; posturi de radio, de televiziune, reviste… Tot ce nu putusem sa facem inainte, am incercat sa facem atunci. A fost moda stadioanelor pentru un timp. Daca nu putusem sa rostim Evanghelia pe stadioane, am incercat s-o facem atunci, pentru ca auzeam ca asa e prin America. A fost o exuberanta in a incerca lucruri noi; chiar imi amintesc cu placere acest aspect.

Read the rest of this entry »

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (2)

A.I.: Oricum, crestinul chiar daca se considera cetatean, are totusi o identitate dubla sau o identitate sfasiata: pe de o parte el este cetatean al lumii acesteia, iar pe de alta parte este cetatean al lumii care va veni; si trebuie sa puna lucrurile lumii care va veni mai presus de lucrurile lumii acesteia. Cred ca de aici e problema, pentru ca ne e greu sa traim cu o astfel de ambiguitate pe care trebuie s-o tinem tot timpul in echilibru.

Fara indoiala, exista o tensiune aici. Nu degeaba Domnul Isus le zice ucenicilor ca sunt in lume, de fapt ii trimite sa fie in lume, dar sa nu fie din lume. Pare ca e o ambiguitate, exista o tensiune intr-adevar, dar eu simt ca exista un echilibru. Mai precis, cred ca se poate tine acesta tensiune in echilibru pentru a duce o viata plenara, de om cauia ii pasa si cum arata strada lui, dar ii pasa si care va fi destinul vesnic al sau, al familiei sale sau al vecinului de vis-a-vis. Oricat ar parea de ne-spiritual, cred ca unui crestin adevarat ii pasa cum arata fatada blocului in care locuieste, ii pasa cat de bun e drumul spre scoala unde invata copiii lui, ii pasa cine conduce treburile comunitatii locale sau cine e in parlament. Adica e un om implicat in cotidianul acesta, cotidian care nu e nici pe departe dispretuit de Dumnezeu. Nu inseamna ca daca un lucru e din lumea asta si nu din imparatia paradisului e mai putin important in ochii lui.

Read the rest of this entry »

“Un nebun aruncă o piatră în apă şi şapte înţelepţi n-o pot scoate.”

Jocul de-a nulitatea şi lovitura a devenit peste noapte cel mai la modă sport de pe maidan.

Nulităţile s-au lovit cu sete unele pe altele până n-au mai putut. Acum au trecut la instituţii.

Vreo nulitate a făcut o lege lovibilă acum opt ani, dar în tot acest timp nimeni nu s-a gandit s-o lovească. De aceea toţi credeau că nu e lovibilă. Dar surpraiz! Într-o zi, o nulitate s-a gandit: Ce-ar fi să lovesc eu aceasta lege?

Dar pe de alta parte, trebuie sa fii chiar tembel si iresponsabil sa pui la cale o institutie atat de importanta ca CNSAS care chiar si in vis sa poata fi atacata cu un argument de neconstitutionalitate.

O nulitate a lovit intr-o lege facuta de nulitati, asa ca legea a fost lovita de nulitate.

Suprarealist!

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (1)

A.I. Credeti ca anumite mentalitati de factura comunista au continuat sa afecteze bisericile evanghelice din Romania in perioada de dupa `89?

Removal of Lenin Statue, Source: www.cambridgeclarion.org/dossiers/lenin.statue.removed/7.html

Daca ne uitam la comunism ca si ideologie, cu tot ce presupune aceasta, nu cred ca crestinii nostri evanghelici au crezut prea mult in treaba asta vreodata. Mai precis, nu cred ca evanghelicii au crezut vreodata in comunism ca instrument de actiune pentru clasa muncitoare, sau au crezut in determinismul istoric, care spune ca societatea se inderapta cu necesitate dinspre comuna primitiva spre cea mai superioara forma de dezvoltare, cea comunista… Deci, mentalitati de factura comunista in sens ideologic prea putin cred au continuat sa afecteze bisericile dupa 1989. Dar practici ale sistemului totalitar, care poate daca era sistem totalitar fascist ar fi fost la fel, acestea cred ca au afectat mult bisericile.

Read the rest of this entry »

Suprarealist! Te intrebi cate se mai pot intampla in tara asta… Stirea publicata ieri dovedeste inca o data ca cei mai rodnici beneficiari ai statului de drept sunt tot baietii cu ochi albastri. “Lovit de nulitate”, CNSAS-ul va fi obligat sa-si inchida portile.

Desi n-a fost un model de eficienta si a inselat intr-o oarecare masura asteptarile multor romani, acesta a fost singurul instrument pe care l-am avut de a ne cotrobai prin obsesiile si prin mizeriile trecutului apropiat. Fara prea multe arhive de cercetat in primii ani de la aparitie, fara pontaj sau target zilnic, dar cu salarii bunicele, membri CNSAS s-au obisnuit repede cu binele.  (Un apropiat al lui H-R Patapievici imi spunea ca a incercat sa-l urechieze pe tema asta, dar fara prea mare efect.) Totusi, ultimii doi ani pe buna dreptate au schimbat imaginea aceasta. Mare pacat ca s-a intamplat tocmai acum, inainte de alegerile locale.

Dar cine stie? Poate va rasari in locul CNSAS-ului altceva, care sa fie si constitutional si eficient. Nu-mi vine sa cred ca ceea ce s-a declansat in ultimii doi ani va fi atat de usor de oprit. Si nu zic asta pentru ca as crede in respectul pentru adevar al romanilor. Mai avem mult pana la asta. Deocamdata ne mana un amestec de ura, dorinta de razbunare, dar si de purificare si eliberare. Asta ca sa nu pomenesc de goana dupa munitie destinata luptei politice.

Oricum insa, adevarul prinde bine. Accesul la dosare va trebui redat publicului intr-o forma sau alta. Stim ca deconspirarile nu vor duce la domnia binelui, dar sa nu uitam ca chiar si cele mai mici instrumente ale dreptatii de aici de pe pamant reflecta si fac lucrarea dreptatii celei adevarate care vesnic e a lui Dumnezeu. 

Revin dupa o pauza lunga… Concediu, prea multe ore petrecute la job, lene etc.

O semnalare care este long overdue, a pus-o deja Teo in comment la textul anterior: Inca unul din participantii la tabara de jurnalistica si-a inceput un blog.

http://lothlorien-elbereth.blogspot.com/

Ii uram viata lunga, multi cititori si spor la scris.

Si inca un blog, al unui participant la o editie anterioara, de care am aflat abia ieri:

http://www.invocatii.blogspot.com/

Si pentru el aceleasi urari, plus un pic de optimism.

Dani