Noua carte a lui Alvin Plantinga despre știință, religie și naturalism
Titlul cărții, publicate la Oxford University Press: Where the Conflict Really Lies: Science, Religion and Naturalism
Un excelent articol de întâmpinare e publicat în New York Times:
Publicat în Altarul Banatului Anul XI (L) nr. 1-3 (2000) pag. 82-90.
În conştiinţa celei mai mari părţi a europenilor şi nord-americanilor există la ora actuală, în aparenţă cel puţin, o diviziune clară între ştiinţă şi religie. Această diviziune n-a fost însă prezentă dintotdeauna. Dimpotrivă, au apărut în ultima vreme mai multe lucrări de istoria ştiinţei care scot în evidenţă legături neaşteptate ale practicii ştiinţifice cu practicile religioase sau cu magia.[i] Deci, cel puţin istoric vorbind, raporturile au fost mult mai complexe decât suntem azi obişniuţi să credem. În această lucrare îmi propun să arăt printr-o abordare epistemologică a celor două domenii că mai mult decât atât, legătura dintre ştiinţă şi religie supravieţuieşte Iluminismului şi poate fi regăsită cu claritate şi în contemporaneitate. Desigur, în orice investigaţie de acest fel apare o problemă. Dacă ştiinţa, cea modernă cel puţin, este relativ unitară, domeniul religios este foarte divers. Înainte de a compara ştiinţa cu religia, cercetătorul ar trebui să producă un model unitar al religiei. Este de prisos să spun cât de periculoasă ar fi o astfel de întreprindere şi cât de subiective ar fi rezultatele ei. Acesta e unul din motivele pentru care în cele de mai jos voi prefera să mă limitez la cazul creştinismului şi al teologiei creştine. Un alt motiv înrudit cu acesta, şi de fapt motivul determinant, este că, după cum arată criticii modernismului, poziţia de neutralitate implicită într-o abordare de genul „ştiinţă–religie“ este un fals, şi că de fapt singura alternativă viabilă ar fi o abordare de pe poziţia asumată a unei particularităţi. Particularitatea pe care mi-o asum eu este cea creştină.[ii]
Prof. Dr. Max Turner de la London School of Theology este invitatul special la seminarul „Duhul Sfânt și Darurile Spirituale” organizat sâmbătă, 7 mai 2011, orele 10-15 la Centrul Areopagus (Calea Martirilor nr. 104, Timisoara).
Max Turner este proful meu de Noul Testament de la LBC din anii ’90. El este un excelent teolog, cu o minte foarte limpede, atent și precis în tot ce spune. Cred că nu se putea un moment mai potrivit pentru acest seminar, într-o vreme în care lumea evanghelică românească se frămantă cu problema Duhului Sfant. Felicitari organizatorilor de la Areopagus.
Organizatorii mă asigură că seminarul nu va fi extrem de tehnic, deci va fi accesibil și pentru cei care nu au studiat telolgia, dar sunt interesați de problema în discuție.
Mai multe detalii pe www.areopagus.ro
Centenar Richard Wurmbrand
Un cutremurător “remember” al suferinţelor şi mărturiei pastorului, prilejuit de vizita de anul trecut la Închisoarea Jilava a fiului, Mihai Wurmbrand, si a unui grup de simpatizanţi din toată lumea.
Urmaţi linkul de mai jos. Merită văzut!
Tabara Cautari Esentiale, Paltinis 2009
Organizată de Asociaţia Cuvântul Scris şi Missio Link International, 3 – 8 august 2009
Orientare, creştere, mentorat
Înconjurat de creste muntoase superbe, de oameni speciali şi de o atmosfera relaxată şi deschisă; acesta este cadrul în care te invităm să te gândeşti la lucrurile care contează cu adevărat în viaţa ta şi să te reîncarci cu energie spirituală pentru provocările care te aşteaptă mai departe.
Dacă vei hotarî să participli la tabăra “Căutări esenţiale”, sigur te vei întoarce de acolo schimbat şi îmbogăţit. Vezi mai jos cate ceva despre felul cum au fost schimbaţi participanţii la alte ediţii.
Scopul taberei este să ofere un cadru de orientare intelectuală şi spirituală pentru toţi cei care doresc să se dezvolte sau se află în căutarea unor răspunsuri la întrebări importante.
Tabăra este la a treia ediţie. Tematica şi activităţile taberei vor urmări:
- Dezvoltarea personală/emoţională
- Dezvoltarea relaţională
- Creşterea în viaţa spirituală;
- Dezvoltarea unei perspective creştine;
- Integrarea credinţei cu viaţa profesională sau cu studiile.
Mentori: Daniel şi Florina Bulzan, Stuart şi Dorothy Elford, Emil Toader, Petrică Mihenţ şi Andrei Bulzan.
Detalii complete la http://paltinis.cuvantulscris.org.ro/
Evanghelicii si sponsorizarile conditionate ideologic
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (7)
A.I. Ati vorbit mai devreme de a da socoteala si ca este important cui dai socoteala. Mi s-a parut o idee interesanta legata de influenta banilor asupra teologiei. Pentru ca de multe ori aceasta socoteala pe care unii au dat-o a fost in fata celor de la care au primit banii; si odata cu banii astia au venit si anumite directii, chiar si teologice. Cum credeti ca au contribuit banii la conturarea unui model de biserica?
Cred ca lucrurile difera foarte mult de la caz la caz in aceasta privinta. Pe de o parte au fost biserici cu coloana vertebrala care au facut parteneriate cu alte biserici sau cu organizatii finantatoare si au avut proiecte serioase, pe perioade determinate, urmarind scopuri bine definite si respectand interesul si valorile ambelor parti. De exemplu, se construia o cladire sau se facea o anexa pentru scoala duminicala sau printr-o fundatie romaneasca se finanta o cauza sociala. Toate acestea pot functiona bine si in multe randuri chiar au facut-o, fara ca prin finantare sa se impuna agende straine de interesele evanghelicilor din Romania sau straine de imparatia lui Dumnezeu.
Pe de alta parte insa, a existat si urmatorul scenariu, care din pacate a facut mult rau, si continua sa faca: o organizatie sau o grupare reprezentand un anumit pol ideologic in Occident s-a gandit sa faca pui in Romania. Primul lucru pe care il face o astfel de organizatie e ca stabileste contacte si trimite reprezentanti in recunoastere. Dupa ce identifica cateva persoane, o biserica sau o organizatie existenta, care nu prea au o fundatie ferma, dar au mare nevoie de bani si multa disponibilitate, incepe sa aduca bani. Evident, banii sunt canalizati pentru cauze bune: probleme sociale, constructii de biserici, educatie etc., dar implicit se creaza cateva locuri de munca si exista si niste beneficii secundare pentru localnicii implicati, materializate cel putin in prestigiu. Impreuna cu banii insa treptat vine si persuasiunea de a imbratisa respectivul pol ideologic. Nu conteaza daca respectiva ideologie este de folos sau nu, sau daca este potrivita pentru contextul romanesc sau nu. Scenariul acesta s-a repetat de mult prea multe ori in ultimii 18 ani. Printre „victimele” – mai mult sau mai putin cu buna stiinta – ale acestui scenariu s-au numarat, fara nici o deosebire, anonimi sinceri, arivisti frustrati sau mari lideri evanghelici.
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (6)
A.I. Ati vorbit despre a fi eficient, despre influenta pe care unele organizatii au avut-o asupra bisericilor in aceasta privinta. Pe de o parte, biserica a invatat de la aceste organizatii ce ar trebui sa faca, pe de alta parte, cred ca a fost si o influenta neformala legata de cum sa faca. Pentru ca o organizatie, asa cum ati spus, este mult mai pragmatica decat o biserica.
Problema era ca lipseau modelele. Ar fi aici iarasi o discutie lunga despre istoria bisericilor evanghelice si despre particularitatile care le-au determinat sa ajunga asa cum au ajuns… In orice caz, in perioada de dinainte de ’89 bisericile ajunsesera, partial datorita comunismului, dar nu numai, la o structura destul de ierarhica, in care pastorul era o prezenta dominanta, in special in bisericile mari, care isi permiteau sa aiba singure un pastor. Pe langa el mai erau cativa care faceau diverse lucruri: coducatorul corului era un personaj important, membrii din comitet si cei care ajungeau sa predice sau participau la impartirea cinei. Restul erau ascultatorii, care erau solicitati la santier cand era o constructie sau la o actiune de ajutorare, daca era cazul. Dar nu exista conceptul de slujire facuta de toti membrii. Asta cred ca am invatat cu ajutorul organizatiilor para-bisericesti; si am invatat practic, prin faptul ca membrii ai bisericilor care au facut asta intai intr-o organizatie au inceput treptat sa faca lucruri similare si in biserica lor locala.
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (5)
A.I. Dupa `89 au aparut multe organizatii para-bisericesti de orientare evanghelica al caror principal scop este implicarea sociala, fie prin evanghelizare publica fie prin diverse proiecte care vizeaza anumite categorii sociale. Sunt ele semnul slabiciunii bisericilor evanghelice in respectivele domenii si cum se raporteaza bisericile la aceste organizatii, dar si invers?
Vreau sa te intreb ce intelegi tu prin organizatie para-bisericeasca? Intelegi o organizatie care inlocuieste oarecum biserica, de exemplu prin faptul ca are servicii de inchinare proprii, sau intelegi pur si simplu un ONG facut de crestini evanghelici?
Alianta evanghelica, un proiect nascut si ramas mort
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (4)
Alianta Evanghelica (AE) din Romania a inceput cu mult entuziasm si a organizat mai multe “Marsuri pentru Isus”. Care a fost rolul ei? De ce este atat de putin prezenta in spatiul public in ultimii ani?
Cred ca a fost ceva putin artificial in crearea AE din Romania, in comparatie cu crearea altor aliante evanghelice si cu istoria lor. Daca o sa cititi cum s-a format AE din Marea Britanie, cred ca s-a nascut ca un fel de pol, dintr-o dorinta de a afirma ceva in spatiul public, de a afirma o identitate si de a o pastra. Ca atare, oameni din diverse confesiuni s-au adunat in jurul unor principii de natura teologica si de practia bisericeasca. Aici in Romania unul din principalii factori motivanti in crearea Aliantei Evanghelice la scurt timp dupa revolutie a fost nevoia de reprezentare în forurile evanghelice europene si mondiale. Anumiti oameni si-au dorit sa avem si noi o AE, ca sa putem si noi „sa intram in randul lumii”.
Pocaitii si libertatea
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (3)
A.I. Cum au primit libertatea si cum au actionat bisericile evanghelice in noile conditii de dupa 1989?
Evident, n-au fost pregatiti pentru libertatea aceasta, si de aceea au facut multe lucruri pe care era natural sa le faca imediat dupa ce au dobandit-o. Au fost multe initiative generoase… Imi amintesc de entuziasmul acela din 90, cand erau tot felul de intalniri axate pe aceleasi intrebari: cum sa folosim libertatea pentru gloria lui Dumnezeu; posturi de radio, de televiziune, reviste… Tot ce nu putusem sa facem inainte, am incercat sa facem atunci. A fost moda stadioanelor pentru un timp. Daca nu putusem sa rostim Evanghelia pe stadioane, am incercat s-o facem atunci, pentru ca auzeam ca asa e prin America. A fost o exuberanta in a incerca lucruri noi; chiar imi amintesc cu placere acest aspect.
