8 martie 2008 at 9:35 pm (Biserici, Culturale, Evanghelici, Interviuri, Teologice, Teologie)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (6)
A.I. Ati vorbit despre a fi eficient, despre influenta pe care unele organizatii au avut-o asupra bisericilor in aceasta privinta. Pe de o parte, biserica a invatat de la aceste organizatii ce ar trebui sa faca, pe de alta parte, cred ca a fost si o influenta neformala legata de cum sa faca. Pentru ca o organizatie, asa cum ati spus, este mult mai pragmatica decat o biserica.
Problema era ca lipseau modelele. Ar fi aici iarasi o discutie lunga despre istoria bisericilor evanghelice si despre particularitatile care le-au determinat sa ajunga asa cum au ajuns… In orice caz, in perioada de dinainte de ’89 bisericile ajunsesera, partial datorita comunismului, dar nu numai, la o structura destul de ierarhica, in care pastorul era o prezenta dominanta, in special in bisericile mari, care isi permiteau sa aiba singure un pastor. Pe langa el mai erau cativa care faceau diverse lucruri: coducatorul corului era un personaj important, membrii din comitet si cei care ajungeau sa predice sau participau la impartirea cinei. Restul erau ascultatorii, care erau solicitati la santier cand era o constructie sau la o actiune de ajutorare, daca era cazul. Dar nu exista conceptul de slujire facuta de toti membrii. Asta cred ca am invatat cu ajutorul organizatiilor para-bisericesti; si am invatat practic, prin faptul ca membrii ai bisericilor care au facut asta intai intr-o organizatie au inceput treptat sa faca lucruri similare si in biserica lor locala.
Read the rest of this entry »
1 Comments
2 martie 2008 at 4:11 pm (Biserici, Culturale, Evanghelici, Interviuri, Teologice)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (2)
A.I.: Oricum, crestinul chiar daca se considera cetatean, are totusi o identitate dubla sau o identitate sfasiata: pe de o parte el este cetatean al lumii acesteia, iar pe de alta parte este cetatean al lumii care va veni; si trebuie sa puna lucrurile lumii care va veni mai presus de lucrurile lumii acesteia. Cred ca de aici e problema, pentru ca ne e greu sa traim cu o astfel de ambiguitate pe care trebuie s-o tinem tot timpul in echilibru.
Fara indoiala, exista o tensiune aici. Nu degeaba Domnul Isus le zice ucenicilor ca sunt in lume, de fapt ii trimite sa fie in lume, dar sa nu fie din lume. Pare ca e o ambiguitate, exista o tensiune intr-adevar, dar eu simt ca exista un echilibru. Mai precis, cred ca se poate tine acesta tensiune in echilibru pentru a duce o viata plenara, de om cauia ii pasa si cum arata strada lui, dar ii pasa si care va fi destinul vesnic al sau, al familiei sale sau al vecinului de vis-a-vis. Oricat ar parea de ne-spiritual, cred ca unui crestin adevarat ii pasa cum arata fatada blocului in care locuieste, ii pasa cat de bun e drumul spre scoala unde invata copiii lui, ii pasa cine conduce treburile comunitatii locale sau cine e in parlament. Adica e un om implicat in cotidianul acesta, cotidian care nu e nici pe departe dispretuit de Dumnezeu. Nu inseamna ca daca un lucru e din lumea asta si nu din imparatia paradisului e mai putin important in ochii lui.
Read the rest of this entry »
Comments
19 mai 2007 at 1:45 am (Culturale, Teologice, Teologie)
În Erezie şi Logos: Contribuţii româno-britanice la o teologie a postmodernităţii. Editura Anastasia, Bucureşti, 1996.
Cienva îmi scria nu demult, pe o notă de realism amar:
Cred că fiecare dintre noi este mai degrabă singur. [...] Destul de rar mi se întâmplă să comunic cu cineva într-o conversaţie [...] Am ajuns la concluzia că de cele mai multe ori cuvintele mai mult ne încurcă decât ne ajută. Pot vorbi cu cineva două ore şi la sfârşit să nu fi înţeles nimic în plus, nici eu despre el nici el despre mine, rămânând la fel de străini unul pentru altul. Nu ştiu ce se-ntâmplă cu limbajul, cuvintele parcă nu mai exprimă pentru toată lumea acelaşi lucru. Parcă n-am vorbi aceeaşi limbă; uneori am impresia că toate frazele sunt moarte.
Cu siguranţă că într-o măsură mai mică sau mai mare, toţi am încercat acest sentiment. De la frustrarea copilului care ascultă conversaţia celor mari până la cea a studentului aplecat asupra manualului de specialitate, de la nedumerirea criticului în faţa textului poetic până la cea a gospodinei din piaţă în faţa turuielii cucoanei de vis-a-vis, experienţa întâlnirii neaducătoare de sens cu cuvintele ne aparţine tuturor. Read the rest of this entry »
4 Comments
