Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (4)

Alianta Evanghelica (AE) din Romania a inceput cu mult entuziasm si a organizat mai multe “Marsuri pentru Isus”. Care a fost rolul ei? De ce este atat de putin prezenta in spatiul public in ultimii ani?

http://www.3dsono.net

Cred ca a fost ceva putin artificial in crearea AE din Romania, in comparatie cu crearea altor aliante evanghelice si cu istoria lor. Daca o sa cititi cum s-a format AE din Marea Britanie, cred ca s-a nascut ca un fel de pol, dintr-o dorinta de a afirma ceva in spatiul public, de a afirma o identitate si de a o pastra. Ca atare, oameni din diverse confesiuni s-au adunat in jurul unor principii de natura teologica si de practia bisericeasca. Aici in Romania unul din principalii factori motivanti in crearea Aliantei Evanghelice la scurt timp dupa revolutie a fost nevoia de reprezentare în forurile evanghelice europene si mondiale. Anumiti oameni si-au dorit sa avem si noi o AE, ca sa putem si noi „sa intram in randul lumii”.

Formarea ei a fost cumva asa la gramada, adica o intreaga denominatie a devenit membra a aliantei; lucru care nu s-a intamplat prin alte parti. In alte parti, denominatiile nu prea au un rol in AE. E adevarat ca unele denominatii sunt prezente prin majoritatea reprezentantilor lor in alianta; dar n-au intrat ca denominatii. Bisericile isi trimit reprezentanti in alianta sau adera la marturisirea de credinta a aliantei si devin membre ale aliantei. Ei bine, in Romania nu s-a intamplat asa, iar acest lucru a avut consecinte. Printre altele, de aici a rezultat sistemul de conducere prin rotatie, care daca nu este gestionat printr-o cooperare stransa intre conducerile confesiunilor, poate fi contraproductiv. Apoi mai apar destul de multe interese politice, pentru ca titlul de presedinte al AE prinde bine in jocuri de putere din alte parti, mai sunt deplasarile platite in strainatate si asa mai departe.

A.I. Totusi ma gandesc ca AE din Romania a avut specificul acesta, de a incopora confesiuni intregi si din cauza a ceea ce spuneati mai devreme, a faptului ca comunismul si-a pus amprenta si noi intotdeauna am gandit despre un anumit cult sau biserica ierarhic si vazut ca o chestiune piramidala; ori, vazandu-se asa lucrurile la nivelul fiecarui cult, nu se putea altfel.

Nu cred ca la vremea aceea s-ar fi putut imagina; sau daca si-ar fi imaginat cineva o alianta ca cea britanica, nu cred ca ar fi fost fezabil; adica cred ca s-ar fi blocat repede un astfel de proiect. Da, exista nevoia de legitimitate, la fel cum Iliescu si altii la televizor luptau pentru legitimitate, exista si in spatiul evanghelic o nevoie de legitimitate. Si atunci, legal vorbind, singurele forme de reprezentare erau cele confesionale; dar odata cu treaba asta s-a optat pentru o forma vicioasa, zic eu, de guvernare a aliantei. Chiar daca s-ar fi folosit o vreme sistemul acesta prin rotatie, probabil ca ar fi fost inteligent sa se fi renuntat la el dupa un timp. Deja suntem la 17 ani dupa revolutie si cred ca in perioada asta s-au remarcat multe personalitati evanghelice; multi lideri au ajuns sa fie cunoscuti, sa fie respectati si sa adune oameni in jurul lor. Deci ar fi existat premisele crearii unui consens trans-denominational cel putin in problema alegerii unor lideri. De asemenea, in acest interval s-ar fi putut gasi un sistem de guvernare care sa nu nedreptateasca confesiunile, dar sa fie pe alte criterii decat cel al rotatiei, dupa un algoritm, ca in politica. Deci asta cred ca e o problema.

Dar chiar si in formula asta, eu zic ca ar fi important ca pe perioada mandatului, un anumit presedinte, sprijinit de comitetul lui executiv, sa faca niste lucruri pe care alte AE din alte tari le fac. De exemplu, sa adune un comitet de bio-etica sau sa adune un comitet teologic, sa creeze echipe de lucru pe probleme sociale, si de implicare civica si astfel AE sa se transforme intr-o resursa pentru biserici. Caci asta sunt aliantele din alte tari: resurse pentru biserici, unde oamenii pot sa gaseasca materiale bine scrise pe diverse domenii, o banca de cunostinte si niste best practice-uri.

De exemplu, a venit si la noi tehnologia fertilizarii in vitro si crestinii nostri nu stiu ca de fapt tehnologia aceasta implica niste probleme etice. Am avut chiar prieteni evanghelici care au ramas foarte surprinsi cand i-am intrebat daca stiu ca in acest proces vor fi eliminati mai multi embrioni fecundati si daca s-au gandit ca niste vieti (potentiale) vor fi astfel curmate. Cum dorinta de a avea un copil e asa de nobila, oamenii presupun oarecum ca nici un cost nu e prea mare si ca Dumnezeu trebuie sa fie de partea lor in acest demers. De aceea ar fi nevoie ca AE sa ofere evanghelicilor informatii bine documentate despre aceste lucruri.

Sau sa zicem ca un grup de crestini evanghelici dintr-un orasel din tara ar dori si ei sa inceapa o campanie impotriva pornografiei sau nuditatii afisate pe toate chioscurile din oraselul lor, dar nu stiu cum s-o faca. Nu au putere, nu au experienta in domeniul acesta. Ei, ce bine ar fi daca AE ar avea o echipa de oameni care au experienta in astfel de campanii, care sa pregateasca niste materiale simple care sa-i invete pe oameni ce sa faca, cui sa se adreseze, cum sa se organizeze daca vor sa aiba o atitudine civica. AE cred ca ar fi cel mai bun loc unde sa existe astfel de resurse.

Apar apoi diverse situatii publice, larg mediatizate, fata de care s-ar cere sa luam o pozitie. Alte confesiuni isi asuma public o pozitie; vedem reactii din partea Patriarhiei, din partea Bisericii Catolice… dar nu exista nici o reactie din partea evanghelicilor. Adica, daca vrei sa fii luat in serios in arena publica, trebuie sa ai o voce; si nu e asa de greu in ziua de astazi sa ai un purtator de cuvant bine articulat care vine si spune ceva care au gandit poate 10, 15, 20 de oameni in spate, oameni care au competenta necesare, care au intors problema pe toate fetele si au venit cu o pozitie oficiala.

O astfel de Alianta Evanghelica mi-as dori!

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (3)

A.I. Cum au primit libertatea si cum au actionat bisericile evanghelice in noile conditii de dupa 1989?

Evident, n-au fost pregatiti pentru libertatea aceasta, si de aceea au facut multe lucruri pe care era natural sa le faca imediat dupa ce au dobandit-o. Au fost multe initiative generoase… Imi amintesc de entuziasmul acela din 90, cand erau tot felul de intalniri axate pe aceleasi intrebari: cum sa folosim libertatea pentru gloria lui Dumnezeu; posturi de radio, de televiziune, reviste… Tot ce nu putusem sa facem inainte, am incercat sa facem atunci. A fost moda stadioanelor pentru un timp. Daca nu putusem sa rostim Evanghelia pe stadioane, am incercat s-o facem atunci, pentru ca auzeam ca asa e prin America. A fost o exuberanta in a incerca lucruri noi; chiar imi amintesc cu placere acest aspect.

Bine, au fost si excese. E clar ca oameni care n-au mai facut niciodata exercitii de comunicare publica de o astfel de anvergura nu aveau cum s-o faca bine de prima data, fara sa-si antagonizeze concetatenii. Nu aveau cum s-o faca de asa maniera incat sa se potriveasca, sa se muleze pe tiparul specific romanesc, ortodox, in asa fel incat oamenii vizati sa raspunda pozitiv. Totusi, unii au raspuns pozitiv… Punand in paranteza pentru un moment ceea ce noi numim lucrarea Duhului Sfant de convingere a oamenilor, e adevarat ca si sociologic vorbind, mesajul evanghelicilor gaseste ecou in mod natural la o parte dintre romani. A fost si va fi in Romania o parte a populatiei ortodoxe sau neconfesionale/ nereligioase care are aceasta inclinatie. Sunt oameni care nu gasesc in alta parte raspunsurile pe care le cauta, iar atunci cand ajung in contact cu o biserica evanghelica, raspund pozitiv si se convertesc. Dovada acestui fapt e ca la evanghelici mereu se convertesc oameni; fie ca nu le place ritualismul din biserica ortodoxa, fie ca vor ceva mai simplu, niste comunitati mai calde, unde oamenii se cunosc mai bine, ceva ii determina sa o faca. Si se supara ortodocsii pe noi, dar nu cred ca au de ce sa se supere pentru ca e ceva natural.

Dar revenind la felul in care au actionat bisericile evanghelice in liberate, cred ca s-au facut multe gafe… Imi aduc aminte de o campanie la TVR sponsorizata, moral cel putin, de Alianta Evanghelica din Romania, cand se anunta pe postere ca se asteapta un milion de convertiti. Asta a fost o aberatie cum nu se putea mai mare. Cel care a fost responsabil cu campania publicitara cred ca a facut o eroare foarte, foarte grava cu un astfel de anunt. Acel anunt a adus prima mare lovitura credibilitatii noastre pe plan national dupa ’89. A fost o gafa care ne-a costat scump. S-a creat asa un antagonism ca pana la urma s-a si suspendat campania si n-au mai dat voie sa se transmita la TVR programele respective, decat dupa negocieri intesne, poate si procese, nu stiu sigur, dar in orice caz, doar cu cateva luni mai tarziu. Seria era planuita pentru Saptamana Mare si a fost transmisa abia candva in toamna.

S-au facut gafe, dar cred ca libertatea a fost o lectie pe care nu stiu daca o alta natiune ar fi invatat-o mai fin sau mai fara hopuri.

(Va urma)

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (1)

A.I. Credeti ca anumite mentalitati de factura comunista au continuat sa afecteze bisericile evanghelice din Romania in perioada de dupa `89?

Removal of Lenin Statue, Source: www.cambridgeclarion.org/dossiers/lenin.statue.removed/7.html

Daca ne uitam la comunism ca si ideologie, cu tot ce presupune aceasta, nu cred ca crestinii nostri evanghelici au crezut prea mult in treaba asta vreodata. Mai precis, nu cred ca evanghelicii au crezut vreodata in comunism ca instrument de actiune pentru clasa muncitoare, sau au crezut in determinismul istoric, care spune ca societatea se inderapta cu necesitate dinspre comuna primitiva spre cea mai superioara forma de dezvoltare, cea comunista… Deci, mentalitati de factura comunista in sens ideologic prea putin cred au continuat sa afecteze bisericile dupa 1989. Dar practici ale sistemului totalitar, care poate daca era sistem totalitar fascist ar fi fost la fel, acestea cred ca au afectat mult bisericile.

Cred ca astfel de mentalitati s-au manifestat in special la conducerea bisericii. Adica dictatura proletariatului, cum se zicea, care era de fapt dictatura partidului si a nomenclaturii de partid, in biserica se transforma in dictatura celor putini care o conduceau, uneori in cardasie cu autoritatile comuniste sau Securitatea. Acestia exercitau o putere pe care n-ar fi trebuit s-o exercite, si intr-un mod in care n-ar fi trebuit s-o faca. Dar, chiar si persoanele bine intentionate, unii pastori care de altfel il iubeau pe Dumnezeu si ar fi vrut binele in biserica lor, felul in care gandeau lucrarea bisericii era mai degraba de sus in jos, in sistem piramidal. Cred ca aceasta ar fi o amprenta vizibila.

O alta marca a sistemului totalitar ar fi mentalitatea aceasta de asediati. Adica afara totul e nasol, e urat, trebuie sa ne gasim refugiul inauntru, trebuie sa gasim formele noastre de supravietuire, separati de lume.

Cred ca un lucru important pe care a trebuit sa-l invatam dupa revolutie a fost sa fim cetateni. Cum sa fii un cetatean? Noi n-am stiut asta, pentru ca inainte nu aveam ocazia sa fim. Putini erau aceia care aveau si limpezimea mintii, si gradul de implicare publica, si ocazia sau contextul potrivit ca sa poata sa fie cetateni normali inainte de ’89, fiind credinciosi evanghelici. Aceasta pentru ca peste tot erai privit cu suspiciune si aproape orice ai fi facut, aveai o atitudine de persecutat de care nu puteai sa scapi.

(Va urma)

Inginer fiind, ma amuza situatia din tara: la nivel macrotemporal, democratia e noul gadget al romanilor, si acestia se asigura ca ii intra in toate meniurile si ii testeaza limitele pe toate partile. Basescu a zis, hai sa vedem cum e sa tragem de constitutie ca sa avem un presedinte jucator, nu arbitru. Baietii destepti au zis, hai sa vedem cum e sa ne suspendam presedintele daca nu se cuminteste. Ca si lui Robert Turcescu, mi-e si mie groaza cand ma gandesc ca nu avem mai multi “Basesti” in tara (ca si statura, coloana vertebrala, guts etc.), macar in fiecare partid mare cate unul. Oricum, zarurile au fost aruncate. S-a declansat ceva din care eu sper ca romanii sa castige. Unde mai pui ca voi avea si eu ocazia sa vad ce poate acest gadget mult laudat de tot apusul. Va rezista, sau va crapa?