17 martie 2008 at 10:56 pm (Biserici, Evanghelici, Interviuri, Teologice, Teologie)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (7)
A.I. Ati vorbit mai devreme de a da socoteala si ca este important cui dai socoteala. Mi s-a parut o idee interesanta legata de influenta banilor asupra teologiei. Pentru ca de multe ori aceasta socoteala pe care unii au dat-o a fost in fata celor de la care au primit banii; si odata cu banii astia au venit si anumite directii, chiar si teologice. Cum credeti ca au contribuit banii la conturarea unui model de biserica?
Cred ca lucrurile difera foarte mult de la caz la caz in aceasta privinta. Pe de o parte au fost biserici cu coloana vertebrala care au facut parteneriate cu alte biserici sau cu organizatii finantatoare si au avut proiecte serioase, pe perioade determinate, urmarind scopuri bine definite si respectand interesul si valorile ambelor parti. De exemplu, se construia o cladire sau se facea o anexa pentru scoala duminicala sau printr-o fundatie romaneasca se finanta o cauza sociala. Toate acestea pot functiona bine si in multe randuri chiar au facut-o, fara ca prin finantare sa se impuna agende straine de interesele evanghelicilor din Romania sau straine de imparatia lui Dumnezeu.
Pe de alta parte insa, a existat si urmatorul scenariu, care din pacate a facut mult rau, si continua sa faca: o organizatie sau o grupare reprezentand un anumit pol ideologic in Occident s-a gandit sa faca pui in Romania. Primul lucru pe care il face o astfel de organizatie e ca stabileste contacte si trimite reprezentanti in recunoastere. Dupa ce identifica cateva persoane, o biserica sau o organizatie existenta, care nu prea au o fundatie ferma, dar au mare nevoie de bani si multa disponibilitate, incepe sa aduca bani. Evident, banii sunt canalizati pentru cauze bune: probleme sociale, constructii de biserici, educatie etc., dar implicit se creaza cateva locuri de munca si exista si niste beneficii secundare pentru localnicii implicati, materializate cel putin in prestigiu. Impreuna cu banii insa treptat vine si persuasiunea de a imbratisa respectivul pol ideologic. Nu conteaza daca respectiva ideologie este de folos sau nu, sau daca este potrivita pentru contextul romanesc sau nu. Scenariul acesta s-a repetat de mult prea multe ori in ultimii 18 ani. Printre „victimele” - mai mult sau mai putin cu buna stiinta - ale acestui scenariu s-au numarat, fara nici o deosebire, anonimi sinceri, arivisti frustrati sau mari lideri evanghelici.
Read the rest of this entry »
Comments
8 martie 2008 at 9:35 pm (Biserici, Culturale, Evanghelici, Interviuri, Teologice, Teologie)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (6)
A.I. Ati vorbit despre a fi eficient, despre influenta pe care unele organizatii au avut-o asupra bisericilor in aceasta privinta. Pe de o parte, biserica a invatat de la aceste organizatii ce ar trebui sa faca, pe de alta parte, cred ca a fost si o influenta neformala legata de cum sa faca. Pentru ca o organizatie, asa cum ati spus, este mult mai pragmatica decat o biserica.
Problema era ca lipseau modelele. Ar fi aici iarasi o discutie lunga despre istoria bisericilor evanghelice si despre particularitatile care le-au determinat sa ajunga asa cum au ajuns… In orice caz, in perioada de dinainte de ’89 bisericile ajunsesera, partial datorita comunismului, dar nu numai, la o structura destul de ierarhica, in care pastorul era o prezenta dominanta, in special in bisericile mari, care isi permiteau sa aiba singure un pastor. Pe langa el mai erau cativa care faceau diverse lucruri: coducatorul corului era un personaj important, membrii din comitet si cei care ajungeau sa predice sau participau la impartirea cinei. Restul erau ascultatorii, care erau solicitati la santier cand era o constructie sau la o actiune de ajutorare, daca era cazul. Dar nu exista conceptul de slujire facuta de toti membrii. Asta cred ca am invatat cu ajutorul organizatiilor para-bisericesti; si am invatat practic, prin faptul ca membrii ai bisericilor care au facut asta intai intr-o organizatie au inceput treptat sa faca lucruri similare si in biserica lor locala.
Read the rest of this entry »
1 Comments
7 martie 2008 at 8:41 am (Biserici, Evanghelici, Interviuri, Teologice)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (5)
A.I. Dupa `89 au aparut multe organizatii para-bisericesti de orientare evanghelica al caror principal scop este implicarea sociala, fie prin evanghelizare publica fie prin diverse proiecte care vizeaza anumite categorii sociale. Sunt ele semnul slabiciunii bisericilor evanghelice in respectivele domenii si cum se raporteaza bisericile la aceste organizatii, dar si invers?
Vreau sa te intreb ce intelegi tu prin organizatie para-bisericeasca? Intelegi o organizatie care inlocuieste oarecum biserica, de exemplu prin faptul ca are servicii de inchinare proprii, sau intelegi pur si simplu un ONG facut de crestini evanghelici?
Read the rest of this entry »
14 Comments
5 martie 2008 at 7:34 am (Biserici, Evanghelici, Interviuri, Politice, Teologice)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (4)
Alianta Evanghelica (AE) din Romania a inceput cu mult entuziasm si a organizat mai multe “Marsuri pentru Isus”. Care a fost rolul ei? De ce este atat de putin prezenta in spatiul public in ultimii ani?
http://www.3dsono.net
Cred ca a fost ceva putin artificial in crearea AE din Romania, in comparatie cu crearea altor aliante evanghelice si cu istoria lor. Daca o sa cititi cum s-a format AE din Marea Britanie, cred ca s-a nascut ca un fel de pol, dintr-o dorinta de a afirma ceva in spatiul public, de a afirma o identitate si de a o pastra. Ca atare, oameni din diverse confesiuni s-au adunat in jurul unor principii de natura teologica si de practia bisericeasca. Aici in Romania unul din principalii factori motivanti in crearea Aliantei Evanghelice la scurt timp dupa revolutie a fost nevoia de reprezentare în forurile evanghelice europene si mondiale. Anumiti oameni si-au dorit sa avem si noi o AE, ca sa putem si noi „sa intram in randul lumii”.
Read the rest of this entry »
2 Comments
3 martie 2008 at 11:13 pm (Biserici, Evanghelici, Interviuri, Politice, Teologice)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (3)
A.I. Cum au primit libertatea si cum au actionat bisericile evanghelice in noile conditii de dupa 1989?
Evident, n-au fost pregatiti pentru libertatea aceasta, si de aceea au facut multe lucruri pe care era natural sa le faca imediat dupa ce au dobandit-o. Au fost multe initiative generoase… Imi amintesc de entuziasmul acela din 90, cand erau tot felul de intalniri axate pe aceleasi intrebari: cum sa folosim libertatea pentru gloria lui Dumnezeu; posturi de radio, de televiziune, reviste… Tot ce nu putusem sa facem inainte, am incercat sa facem atunci. A fost moda stadioanelor pentru un timp. Daca nu putusem sa rostim Evanghelia pe stadioane, am incercat s-o facem atunci, pentru ca auzeam ca asa e prin America. A fost o exuberanta in a incerca lucruri noi; chiar imi amintesc cu placere acest aspect.
Read the rest of this entry »
Comments
2 martie 2008 at 4:11 pm (Biserici, Culturale, Evanghelici, Interviuri, Teologice)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (2)
A.I.: Oricum, crestinul chiar daca se considera cetatean, are totusi o identitate dubla sau o identitate sfasiata: pe de o parte el este cetatean al lumii acesteia, iar pe de alta parte este cetatean al lumii care va veni; si trebuie sa puna lucrurile lumii care va veni mai presus de lucrurile lumii acesteia. Cred ca de aici e problema, pentru ca ne e greu sa traim cu o astfel de ambiguitate pe care trebuie s-o tinem tot timpul in echilibru.
Fara indoiala, exista o tensiune aici. Nu degeaba Domnul Isus le zice ucenicilor ca sunt in lume, de fapt ii trimite sa fie in lume, dar sa nu fie din lume. Pare ca e o ambiguitate, exista o tensiune intr-adevar, dar eu simt ca exista un echilibru. Mai precis, cred ca se poate tine acesta tensiune in echilibru pentru a duce o viata plenara, de om cauia ii pasa si cum arata strada lui, dar ii pasa si care va fi destinul vesnic al sau, al familiei sale sau al vecinului de vis-a-vis. Oricat ar parea de ne-spiritual, cred ca unui crestin adevarat ii pasa cum arata fatada blocului in care locuieste, ii pasa cat de bun e drumul spre scoala unde invata copiii lui, ii pasa cine conduce treburile comunitatii locale sau cine e in parlament. Adica e un om implicat in cotidianul acesta, cotidian care nu e nici pe departe dispretuit de Dumnezeu. Nu inseamna ca daca un lucru e din lumea asta si nu din imparatia paradisului e mai putin important in ochii lui.
Read the rest of this entry »
Comments
1 martie 2008 at 9:04 am (Biserici, Deconspirare, Evanghelici, Interviuri, Politice, Teologice)
Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (1)
A.I. Credeti ca anumite mentalitati de factura comunista au continuat sa afecteze bisericile evanghelice din Romania in perioada de dupa `89?
Removal of Lenin Statue, Source: www.cambridgeclarion.org/dossiers/lenin.statue.removed/7.html
Daca ne uitam la comunism ca si ideologie, cu tot ce presupune aceasta, nu cred ca crestinii nostri evanghelici au crezut prea mult in treaba asta vreodata. Mai precis, nu cred ca evanghelicii au crezut vreodata in comunism ca instrument de actiune pentru clasa muncitoare, sau au crezut in determinismul istoric, care spune ca societatea se inderapta cu necesitate dinspre comuna primitiva spre cea mai superioara forma de dezvoltare, cea comunista… Deci, mentalitati de factura comunista in sens ideologic prea putin cred au continuat sa afecteze bisericile dupa 1989. Dar practici ale sistemului totalitar, care poate daca era sistem totalitar fascist ar fi fost la fel, acestea cred ca au afectat mult bisericile.
Read the rest of this entry »
1 Comments
17 iunie 2007 at 2:27 pm (Teologice)
Draga Ted Doru Pope,
Am inteles acum problema ta cu relatia suveranitate-responsabilitate in comentariul la pstingul “Disciplina crestina si sanatatea mintii (1) Caracterul lui Dumnezeu“. Deocamdata uite raspunsul meu in a nutshell.
Totul decurge din distinctia pe care trebuie sa o facem intre libertate si arbitrariu, sau între un suveran si un despot. Un suveran uman este responsabil fata de Dumnezeu, fata de niste principii, fata de poporul peste care domneste. Într-un astfel de caz, responsabilitatea vine ca un corectiv, sa il fereasca pe monarh de a aluneca in abitrariu si despotism.
La Dumnezeu insa, responsabilitatea este un aspect al suveranitatii sale, pentru ca nu exista o instanta mai inalta decat el. El nu poate fi suveran intr-un alt mod decat intr-un mod responsabil, pentru ca actioneaza in concordanta cu propriul caracter si pentru ca iubeste (creatia). El este, evident, liber in economia lui, in actiunile lui asupra creatiei. Dragostea nu izvoraste niciodata din necesitate.
Chiar daca cred ca ceea ce am spus mai sus este corect, atunci cand am vorbit despre Dumnezeu in seria anterioara de postinguri, am preferat sa vorbesc despre suveranitate mai degraba decat despre responsabilitate tocmai pentru a evita confuziile. Atunci cand aplicam insa cele patru principii de care vorbeam la noi, ceea ce la Dumnezeu inseamna suveranitate, la noi inseamna responsabilitate. Asa vad eu lucrurile. Tu ce parere ai?
Multumesc Ted Doru pentru comentarii!
Comments
19 mai 2007 at 1:45 am (Culturale, Teologice, Teologie)
În Erezie şi Logos: Contribuţii româno-britanice la o teologie a postmodernităţii. Editura Anastasia, Bucureşti, 1996.
Cienva îmi scria nu demult, pe o notă de realism amar:
Cred că fiecare dintre noi este mai degrabă singur. [...] Destul de rar mi se întâmplă să comunic cu cineva într-o conversaţie [...] Am ajuns la concluzia că de cele mai multe ori cuvintele mai mult ne încurcă decât ne ajută. Pot vorbi cu cineva două ore şi la sfârşit să nu fi înţeles nimic în plus, nici eu despre el nici el despre mine, rămânând la fel de străini unul pentru altul. Nu ştiu ce se-ntâmplă cu limbajul, cuvintele parcă nu mai exprimă pentru toată lumea acelaşi lucru. Parcă n-am vorbi aceeaşi limbă; uneori am impresia că toate frazele sunt moarte.
Cu siguranţă că într-o măsură mai mică sau mai mare, toţi am încercat acest sentiment. De la frustrarea copilului care ascultă conversaţia celor mari până la cea a studentului aplecat asupra manualului de specialitate, de la nedumerirea criticului în faţa textului poetic până la cea a gospodinei din piaţă în faţa turuielii cucoanei de vis-a-vis, experienţa întâlnirii neaducătoare de sens cu cuvintele ne aparţine tuturor. Read the rest of this entry »
4 Comments
18 mai 2007 at 11:32 pm (Teologice)
În Iosif Ţon. Orizonturi noi în spiritualitate şi slujire, (editors: Sorin Sabou şi Dorothy Ghitea) Editura Cartea Creştină, Oradea, pp. 175-196.
I remember very clearly my first encounter with the name of Iosif Ţon. It was in the mid ’70s and my sister was a student in Galaţi. I was only about 10 years old at the time. My sister brought home with her in one of her vacations a copy of Ţon’s open letter (published later as The Christian Manifesto) which he had sent to Nicolae Ceauşescu. Parts of it were read aloud and commented on in our home, and my brother spent most of the two weeks during which the text was available to us copying it by hand. We heard about brother Iosif’s three weeks of fasting and prayer for change and renewal at the Baptist Seminary in Bucharest. We were delighted that someone had had the inspiration, the courage and the concrete possibility to speak up for us, Baptist and Evangelical believers, and for our freedoms. We were also fearful of what might happen to him if the communist authorities decided to eliminate him. Later, when his solitary effort was supported by a second letter, written by Vasile Taloş and signed by 50 Baptist ministers, my father (who had himself been harassed by the Securitate) was among the signatories. Read the rest of this entry »
1 Comments
