Comentarii pentru Daniel Bulzan

Comentariu la Disciplina creştină şi sănătatea minţii (1). Caracterul lui Dumnezeu de către Daniel Bulzan

Daniel Bulzan — Wed, 22 Apr 2009 12:15:30 +0000

Multumesc pentru aprecieri felicia1972.
Oamenii sunt predispusi la fatarnicie… care nu e altceva decat o forma de inselaciune si in final de autoinselare. La urma urmei ajung sa-mi cred si eu discursul care-mi legitimeaza actiunile. De fapt nu facem altceva decat sa evitam adevarul si responsabilitatea.
Acestea fiind zise, nu cred ca intotdeauna cand cineva isi asuma o postura publica bazata pe convingeri crestine o face din fatarnicie. Dar e bine sa ne cercetam fiecare motivele inainte de a aparea la televizor.

Dani Bulzan

Comentariu la Disciplina creştină şi sănătatea minţii (1). Caracterul lui Dumnezeu de către felicia1972

felicia1972 — Wed, 22 Apr 2009 11:46:38 +0000

Geniala pezentarea ! Am ajuns la acest articol fiindca am vrut sa inteleg mai bine cuvintele de care se agata cu disperare Gigi Becali, in ultimele zile : ” traire crestineasca “! Desi il suspectez de fatarnicie si neasumarea acestei trairi, cred ca foloseste acesti termeni doar pentru a-si acoperi faptele ( afaceri dubioase ). Trairea crestineasca, nu implica o relatie strict personala si o socoteala , fata de DUMNEZEU ?

Comentariu la Disciplina creştină şi sănătatea minţii (1). Caracterul lui Dumnezeu de către Daniel Bulzan

Daniel Bulzan — Sun, 06 Jul 2008 14:43:38 +0000

Vasile,

Inteleg ca nu-ti vine usor sa accepti ca Dumnezeu s-ar cai, sau ca s-ar razgandi. Pe langa obiectiile de natura logica (mai poate el fi neschimbator daca se razgandeste?), avem o lunga istorie a imixtiunilor filosofiei grecesti care au tras traditia crestina in directia unui Dumnezeu impasibil, care nu manifesta emotii sau trairi.

Solutia de a scapa de limbajul de acest fel, abundent in Scriptura, prin a da vina pe limitarile autorilor Vechiului Testament este insa reductionista.

Este un subiect amplu, iar un raspuns integrator necesita nuantari si o largire a cadrului de intelegere. Poate o sa pregatesc o data un articol pentru blog pe tema asta. Deocamdata ma multumesc sa spun ca niciodata revelatia incompleta a Vechiului Testament nu contrazice revelatia mai completa a Noului Testament.

Iar in al doilea rand, schimbarea nu este ceva rau in sine, nici nu stirbeste cu nimic caracterul, dreptatea si adevarul lui Dumnezeu. Adevarul, dreptatea, bunatatea, “neschimbabilitatea” nu sunt concepte universale abstracte sau legi imuabile mai presus de Fiinta lui Dumnezeu. Ele izvorasc tocmai din Persoanele Divine. De la Dumnezeu aflam ce este adevarul, dreptatea, etc. Iar el ne arata in Scriptura cum se desfasoara in actualitate aceste aspecte ale caracterului sau. Deci in asa fel trebuie sa definim adevarul lui Dumnezeu, dreptatea lui, afirmatia ca el nu se schimba incat aceste definitii sa includa, sau cel putin sa lase loc si pentru afirmatii de genul celor din VT in care lui Dumnezeu ii pare rau, sau isi aduce aminte de ceva, sau isi schimba planul. Cu alte cuvinte, mai degraba trebuie ca noi sa ne revizuim conceptul despre timp si raportarea lui Dumnezeu la timp si mai degraba trebuie ca noi sa renuntam la preconceptiile noastre (de sorginte greceasca sau iluminista) despre adevar si despre ce inseamna neschimbabilitatea lui Dumnezeu decat sa renuntam la a crede in totalitate si a lua in serios toate actele lui Dumnezeu relatate in Scriptura.

Comentariu la Disciplina creştină şi sănătatea minţii (1). Caracterul lui Dumnezeu de către franyi vasile

franyi vasile — Sun, 06 Jul 2008 10:19:05 +0000

Dumnezeu nu se caieste
Ar fi ca si cum i-ar parea rau de ceea ce face .
Un dumnezeu schimbator nu mi-ar da incredere.
Si Biblia spune ca Dumnezeu nu se shimba
Sau ca Dumnenezeu si-a adus aminte.Dumnezeu nu uita
Este limbajul vechiului testament si Intelegerea restrinsa pe care au avut-o
scritorii vechiului testament

Comentariu la Evanghelicii intre ineficienta cronica si pericolul pragmatismului de către Evanghelicii intre ineficienta cronica si pericolul pragmatismului « Adevarul este UNIC

Thu, 27 Mar 2008 17:38:30 +0000

[...] Continua acest interviu pe blogul autorului [...]

Comentariu la Parabola tatălui iubior şi a celor doi fii pierduţi de către tudor

tudor — Tue, 25 Mar 2008 15:45:55 +0000

Filina linitatea selbuia…..

Comentariu la Baietii cu ochi albastri e bucurosi: se desfiinteaza CNSAS-ul de către tudor

tudor — Tue, 25 Mar 2008 15:02:11 +0000

Pai tara ,saraca,nu are decat o singura vina….E locuita.
Prostioarele care le fac politicienii si nu numai nu sunt altceva decat oglindirea grozavei noastre organizari din adunari.(evit termenul Biserica).
Cat despre clar-obscur ….sursa e tot acolo …in adunare ! S-au nu ?

Comentariu la Organizatiile si bisericile: competitie, complementaritate sau control? de către claudiu

claudiu — Thu, 20 Mar 2008 19:12:06 +0000

Daniel, desigur ca sunt din nou de acord cu tot ce ai zis. Accentul principal cade pe interdependenta necesara in trupul lui Cristos. Si eu o vad ca pe o responsabilitate morala sa incurajam acest lucru si nu sa-l descurajam.

Totusi, intelegerea vremurilor si a contextului local este importanta aici. Vor fi vremuri cand a “rupe” ceva este benefic pentru momentul de timp respectiv. Chiar daca mai tarziu clusterele de miscari independente se vor reuni intr-o confederatie, aceasta nu duce decat la cresterea bisericii per ansamblu, precum diviziunea mitotica in biologie. Vox poate ca este un asemenea caz: o comunitate desprinsa originar dintr-o confesiune recunoscuta ca sa fie o miscare para-bisericeasca si ca in final, datorita cresterii sa devina o noua biserica. Astfel, biserica a crescut printr-o rupere, o iesire din ceva si o regrupare, iar la mijloc a fost “para-biserica”.

Asadar, ceea ce ne uneste este acordul fata de interdependenta bisericii lui Cristos. Ceea ce ne desparte este cat de multa preocupare (sau ingrijorare) sa avem fata de acest deziderat. Ingrijorarea ta cantereste mai greu pentru ca aduci in discutie unitatea mistica… Eu nu am o convingere prea adanca (inca) in fata acestui misticism. As vrea sa inteleg mai bine de unde provine el si in virtutea caror alte adevaruri il sustii tu cu vehementa.

Si asta imi aminteste de faptul ca nu am dat raspuns la o intrebare fundamentala: sunt teologi care considera ca exista un fir rosu prin istorie care uneste in mod vizibil si istoric biserica lui Cristos, cea adevarata, de la inceputuri pana azi. Altii considera o discontinuitate: pe alocuri firul rosu e intrerupt. In fine, a treia categorie considera ca desi e logic (si biblic) necesar sa implicam o anumita continuitate, aceasta nu poate fi indicata sau identificata istoric cu suficienta precizie. Acestia din urma considera deci ca biserica lui Cristos genuina a fost in acele comunitati care nu pot fi necesarmente identificabile istoric si daca este asa, atunci importanta mentinerii unei unitati istorice scade dramatic. Iata deci intrebarea: cat de multa importanta ar trebui sa dam suprapunerii bisericii genuine a lui Cristos peste biserica istorica? Si daca am face-o, ce am castiga in mod pragmatic?

Comentariu la Organizatiile si bisericile: competitie, complementaritate sau control? de către a.i.

a.i. — Thu, 20 Mar 2008 18:29:30 +0000

Ma gandesc la cat de usor acceptam ideea ca Biserica este o institutie. Institutie a statului? A Imparatiei? Cine defineste aceasta institutie si cine-i stabileste locul in societate ? Legea (umana) sau Duhul? Probabil ca apartine ambelor realitati. Ceea ce mi se pare diferit de spiritul Scripturii este ca de multe ori Biserica este descrisa mai degraba in termeni birocratici impersonali (cult, uniune, biserica locala, etc) decat in termenii Duhului. Unii (ca Robert Banks), pe baza eclesiologiei pauline, vorbesc de o ordine carismatica in Biserica ceea ce afecteaza fundamental, cred eu, rolul si definitia Bisericii.
Intr-un post anterior, Claudiu vorbea de libertatea de a alege intre mai multe forme institutionale pe care le poate lua Biserica, in numele libertatii, dar acea libertate de care vorbea dansul, nu este decat libertatea de a alege dintre mai multe forme legiferate, acceptate, complet rationalizate care nu pot descrie sau prescrie rolul Duhului. Cat de mult libertatea marginita (limitata) de legea umana lasa loc sau limiteaza libertatea Duhului in a inspira Biserica?

Care sunt acele trasaturi ale ekklesiei comune si altor institutii?

Multumesc pentru raspunsuri .
a.i.

Comentariu la Organizatiile si bisericile: competitie, complementaritate sau control? de către Daniel Bulzan

Daniel Bulzan — Tue, 18 Mar 2008 21:21:00 +0000

Draga A.I.,
Banuiesc ca depinde cum vrei s-o iei… Cristos nu vorbeste despre institutii. “Institutie” nu este un cuvant biblic. Vorbeste insa despre ekklesia in asa fel incat recunoastem unele din trasaturile pe care azi suntem obisnuiti sa le atribuim institutiilor.
Dar de ce pui aceasta intrebare? La ce te gandesti?

Daniel