Skip to content

Arta de a muri

29 Iulie 2007

Controversata, excentrica, exagerata in gesturi atat in glorie cat si in dizgratie, tele-evanghelista americanca Tammy Faye Messner (fosta Bakker) a incetat din viata din cauza unui cancer pe 20 iulie 2007, la doua zile dupa ce a inregistrat un interviu pentru Larry King Live. Primul ei sot, Jim Bakker si el un tele-evanghelist celebru in umra cu 30 de ani, a fost implicat intr-un scandal monstru in anii 80, atunci cand s-a descoperit ca s-a folosit de banii organizatiei lor pentru a plati peste 250.000 USD fostei lui amante ca aceasta sa nu divulge incidentul.

Virtutea majora a lui Tammy Faye a fost onestitatea cu care si-a recunoscut slabiciunile. Poate tocmai de aceea a si fost capabila sa arate acceptare si dragoste fata de categorii pe care alti evanghelici le resping, si de aceea, la randul lui, mare parte din publicul evanghelic american astazi e gata sa-i treaca cu vederea greselile. Christianity Today ii acorda prin Rob Moll un articol miscator: Resurrecting the Public Death: Tammy Faye reminded us how to die.

Multi au fost inspirati de energia si entuziasmul ei, afisate de-a lungul intregii vieti. Acum, in pragul mortii, e extraordinar ca a avut taria sa incalce un tabu cultural si sa isi afiseze degradarea trupului macinat de cancer in fata a milioane de privitori, pe Larry King Live, si prin asta sa ajunga sa le vorbeasca de speranta cerului si de taria pe care o gaseste in Cristos.

Si parintii mei au murit macinati de boli. Am fost alaturi amandoi atunci cand au trecut la cele vesnice si am urmarit indeaproape degradarea trupeasca si efectele durerii continue, fara stamparare. Amandoi au ramas credinciosi, increzatori pana la sfarsit in Cel care i-a rascumparat. Le-am simtit atat fragilitatea si teama cat si marele curaj si marea incredere; si mai ales linistea din fata mortii pe care ti-o aduce doar mantuirea.

Nu cred insa ca ei s-ar fi gandit vreodata sa dea un interviu televizat in acele ultime zile. S-au bucurat cand au fost vizitati, si cei ce i-au vazut inca vorbesc despre taria lor in suferinta. Totusi, nu ar fi acceptat niciodata sa se „dea in spectacol” cu suferinta sau cu credinciosia lor. Dar e adevarat ca nici unul din ei n-a fost Tammy Faye. N-au fost nici excentrici, nici exagerati in gesturi, decat atat cat a-l urma pe Hristos intr-um mediu ostil le-a cerut-o.

Si eu mostenesc de la ei o apreciere pentru virtutea discretiei si un anumit simt pentru ce „se cade” si ce „nu se cade”. Totusi, nu pot decat sa zic „ura!” cand cineva ca Tammy Faye poate muri public, pentru ca prin aceasta sa atraga atentia tuturor asupra Domnului vietii.

Puteti citi mai multe lucruri despre ea pe Vikipedia. Mai jos aveti taster-ul interviului cu Larry King.


Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. 30 Iulie 2007 7:44 am

    da, legat de virtutea discretiei, Daniel, de fapt noi, crestinii, sintem intr-un fel niste exhibitionisti, evanghelizarea este un act de iesire dintre limitele „bunului simt”.

    sa spui ce crezi, sa dezvaluiesti chestii din relatia ta cu Dumnezeu, astea sint de neacceptat intr-o societate ca a noastra in care limitele a ceea ce este privat fata de ceea ce poate deveni public sint tot mai bine trasate.

    deci, sa ne spalam sufletele in public…. 🙂

    despre Tammy, ma abtin…. despre morti numai de bine… .

  2. Daniel Bulzan permalink*
    30 Iulie 2007 8:51 am

    Marius, cred ca la noi se suprapun doua lucruri. Primul este fondul ortodox, in care „modestia” in ce priveste relatia cu Dumnezeu este o ceva obligatoriu. Discursul multor buni ortodocsi este: „Eu nu ma pot lauda decat cu pacatele si cu slabiciunile mele. Dumnezeu stie daca voi fi mantuit. Eu ma nevoiesc. La judecata Dumnezeu va cantari si va hotari ce va fi cu dreptate.” Sa vorbesti despre siguranta mantuirii este o blasfemie. Iti amintesti cum au sarit toti pe Patapievici atunci cand si-a asumat public devotamentul crestin!
    Al doilea factor este diviziunea public-privat tipica modernitatii pe care o pomenesti si tu.
    La americani insa este vorba un anumit aspect al ultimei probleme: tabu-ul mortii. Moartea trebuie ascunsa cat mai bine. Degradarea creatiei afectate de cadere trebuie camuflata.
    In acelasi timp fascinatia mortii rabufneste te miri unde. Vezi Harry Potter.
    Asa ca nu ne strica o astfel de doza de exhibitionism al credintei si al mortii ca poarta spre vesnicie.
    Parca imaginile din documentar, in care Tammy era in pat, fara echipamentul unui intervievat LKL, erau mai umane, mai naturale. Asta cred ca nu mi-a placut legat de her flamboyance.
    Daniel

  3. vixenika permalink
    10 August 2007 9:45 am

    M-ai facut curioasa despre arta de a muri. totusi cred ca mai presus de asta, in viata unui crestin, ar trebui sa fie arta de a trai. Sa mori „crestineste” e mai usor decat sa traiesti crestineste, nu?

  4. Daniel Bulzan permalink*
    11 August 2007 10:20 pm

    vixenika

    Arta de a trai se dobandeste incet, e adevarat; multi nu si-o insusesc niciodata. Totusi, exista resurse nenumarate menite sa ajute crestinii sa traiasca crestineste. Nu prea avem insa resurse, sau macar traditii, care sa ne invete sa murim (crestineste). Moartea e un tabu. De asta ii apreciez pe cei care dau un exemplu sau fac ceva in directia asta.
    De usor, nu e usor nici sa mori crestineste… E mai scurt, dar e mai dramatic decat tot ce ai mai trait vreodata….
    Oricum, fiecare varsta cu preocuparile ei. Poate la tine nu e momentul sa te preocupi de asta! 🙂
    Daniel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: