Alianta evanghelica, un proiect nascut si ramas mort

Interviu dat lui Andrei Ivan in 18.10.2007 (4)

Alianta Evanghelica (AE) din Romania a inceput cu mult entuziasm si a organizat mai multe “Marsuri pentru Isus”. Care a fost rolul ei? De ce este atat de putin prezenta in spatiul public in ultimii ani?

http://www.3dsono.net

Cred ca a fost ceva putin artificial in crearea AE din Romania, in comparatie cu crearea altor aliante evanghelice si cu istoria lor. Daca o sa cititi cum s-a format AE din Marea Britanie, cred ca s-a nascut ca un fel de pol, dintr-o dorinta de a afirma ceva in spatiul public, de a afirma o identitate si de a o pastra. Ca atare, oameni din diverse confesiuni s-au adunat in jurul unor principii de natura teologica si de practia bisericeasca. Aici in Romania unul din principalii factori motivanti in crearea Aliantei Evanghelice la scurt timp dupa revolutie a fost nevoia de reprezentare în forurile evanghelice europene si mondiale. Anumiti oameni si-au dorit sa avem si noi o AE, ca sa putem si noi „sa intram in randul lumii”.

Formarea ei a fost cumva asa la gramada, adica o intreaga denominatie a devenit membra a aliantei; lucru care nu s-a intamplat prin alte parti. In alte parti, denominatiile nu prea au un rol in AE. E adevarat ca unele denominatii sunt prezente prin majoritatea reprezentantilor lor in alianta; dar n-au intrat ca denominatii. Bisericile isi trimit reprezentanti in alianta sau adera la marturisirea de credinta a aliantei si devin membre ale aliantei. Ei bine, in Romania nu s-a intamplat asa, iar acest lucru a avut consecinte. Printre altele, de aici a rezultat sistemul de conducere prin rotatie, care daca nu este gestionat printr-o cooperare stransa intre conducerile confesiunilor, poate fi contraproductiv. Apoi mai apar destul de multe interese politice, pentru ca titlul de presedinte al AE prinde bine in jocuri de putere din alte parti, mai sunt deplasarile platite in strainatate si asa mai departe.

A.I. Totusi ma gandesc ca AE din Romania a avut specificul acesta, de a incopora confesiuni intregi si din cauza a ceea ce spuneati mai devreme, a faptului ca comunismul si-a pus amprenta si noi intotdeauna am gandit despre un anumit cult sau biserica ierarhic si vazut ca o chestiune piramidala; ori, vazandu-se asa lucrurile la nivelul fiecarui cult, nu se putea altfel.

Nu cred ca la vremea aceea s-ar fi putut imagina; sau daca si-ar fi imaginat cineva o alianta ca cea britanica, nu cred ca ar fi fost fezabil; adica cred ca s-ar fi blocat repede un astfel de proiect. Da, exista nevoia de legitimitate, la fel cum Iliescu si altii la televizor luptau pentru legitimitate, exista si in spatiul evanghelic o nevoie de legitimitate. Si atunci, legal vorbind, singurele forme de reprezentare erau cele confesionale; dar odata cu treaba asta s-a optat pentru o forma vicioasa, zic eu, de guvernare a aliantei. Chiar daca s-ar fi folosit o vreme sistemul acesta prin rotatie, probabil ca ar fi fost inteligent sa se fi renuntat la el dupa un timp. Deja suntem la 17 ani dupa revolutie si cred ca in perioada asta s-au remarcat multe personalitati evanghelice; multi lideri au ajuns sa fie cunoscuti, sa fie respectati si sa adune oameni in jurul lor. Deci ar fi existat premisele crearii unui consens trans-denominational cel putin in problema alegerii unor lideri. De asemenea, in acest interval s-ar fi putut gasi un sistem de guvernare care sa nu nedreptateasca confesiunile, dar sa fie pe alte criterii decat cel al rotatiei, dupa un algoritm, ca in politica. Deci asta cred ca e o problema.

Dar chiar si in formula asta, eu zic ca ar fi important ca pe perioada mandatului, un anumit presedinte, sprijinit de comitetul lui executiv, sa faca niste lucruri pe care alte AE din alte tari le fac. De exemplu, sa adune un comitet de bio-etica sau sa adune un comitet teologic, sa creeze echipe de lucru pe probleme sociale, si de implicare civica si astfel AE sa se transforme intr-o resursa pentru biserici. Caci asta sunt aliantele din alte tari: resurse pentru biserici, unde oamenii pot sa gaseasca materiale bine scrise pe diverse domenii, o banca de cunostinte si niste best practice-uri.

De exemplu, a venit si la noi tehnologia fertilizarii in vitro si crestinii nostri nu stiu ca de fapt tehnologia aceasta implica niste probleme etice. Am avut chiar prieteni evanghelici care au ramas foarte surprinsi cand i-am intrebat daca stiu ca in acest proces vor fi eliminati mai multi embrioni fecundati si daca s-au gandit ca niste vieti (potentiale) vor fi astfel curmate. Cum dorinta de a avea un copil e asa de nobila, oamenii presupun oarecum ca nici un cost nu e prea mare si ca Dumnezeu trebuie sa fie de partea lor in acest demers. De aceea ar fi nevoie ca AE sa ofere evanghelicilor informatii bine documentate despre aceste lucruri.

Sau sa zicem ca un grup de crestini evanghelici dintr-un orasel din tara ar dori si ei sa inceapa o campanie impotriva pornografiei sau nuditatii afisate pe toate chioscurile din oraselul lor, dar nu stiu cum s-o faca. Nu au putere, nu au experienta in domeniul acesta. Ei, ce bine ar fi daca AE ar avea o echipa de oameni care au experienta in astfel de campanii, care sa pregateasca niste materiale simple care sa-i invete pe oameni ce sa faca, cui sa se adreseze, cum sa se organizeze daca vor sa aiba o atitudine civica. AE cred ca ar fi cel mai bun loc unde sa existe astfel de resurse.

Apar apoi diverse situatii publice, larg mediatizate, fata de care s-ar cere sa luam o pozitie. Alte confesiuni isi asuma public o pozitie; vedem reactii din partea Patriarhiei, din partea Bisericii Catolice… dar nu exista nici o reactie din partea evanghelicilor. Adica, daca vrei sa fii luat in serios in arena publica, trebuie sa ai o voce; si nu e asa de greu in ziua de astazi sa ai un purtator de cuvant bine articulat care vine si spune ceva care au gandit poate 10, 15, 20 de oameni in spate, oameni care au competenta necesare, care au intors problema pe toate fetele si au venit cu o pozitie oficiala.

O astfel de Alianta Evanghelica mi-as dori!